Un mesaj nesolicitat/nedorit transmis in masă unui număr mare de utilizatori este denumit comun SPAM. “Termenul SPAM desemneaza transmiterea masiva si uneori repetata a mesajelor electronice nesolicitate, mesaje avand de cele mai multe ori caracter comercial, de publicitate pentru produse si servicii, practicata in general in industria e-marketingului si de proprietarii de website-uri pornografice. SPAM-ul nu se reduce insa doar la comunicarile comerciale nesolicitate (SPAM-ul comercial), ci se aplica si altor comunicari electronice, unele fiind tentative de frauda electronica cu implicatii grave (scrisori nigeriene, phishing etc.). In general, expeditorul unor astfel de mesaje nesolicitate isi deghizeaza ori isi ascunde identitatea. SPAM-ul este asociat, de regula, cu transmiterea de mesaje prin intermediul postei electronice, insa acest fenomen poate fi atribuit si forumurilor de discutie sau mesajelor instantanee. Desi se pune adeseori semnul egal intre termenul de comunicare comerciala nesolicitata si cel de SPAM, cele doua notiuni nu se suprapun in totalitate” (Dan Cristian Georgescu – fost Preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii (ANRCTI))
Transmiterea de mesaje publicitare nesolicitate este un fenomen prezent pe internet de ceva vreme, ce a căpătat proporţii uriaşe de câţiva ani. Trimiterea de mesaje electronice publicitare (comunicări comerciale) nesolicitate este interzisă în România (cât şi în majoritatea ţărilor importante). În legislaţia română nu se
vorbeşte însă in mod explicit despre SPAM ci doar despre comunicarile comerciale, ce reprezintă doar o parte a mesajelor electronice nesolicitate. Răul pe care SPAM-ul îl face nu este cuantificabil pentru un singur mesaj. Daunele se pot vedea decât dacă privim întregul fenomen ce cauzează tuturor pierderi de timp şi bani prin prezenţa într-o proporţie mare a acestor mesaje în căsuţele poştale şi nevoia de a citi numeroase mesaje nedorite.
Transmiterea de mesaje publicitare de către persoanele fizice sau juridice în România a apărut ca o alternativă la publicitatea clasică din dorinţa de a ajunge cu mesajul publicitar la un număr cât mai mare de utilizatori ai internetului, metodă apărută iniţial în Statele Unite.
Mesajele sunt rareori direcţionate către un public realmente interesat şi listele de distribuţie nu sunt întocmite având consimţământul destinatarilor, aceasta când nu se apelează la o firmă specializată ce-şi asumă responsabilitatea rezultatelor şi a respectării legii. Foarte puţină lume tratează acest subiect cu profesionalism pentru a se asigura de ajungerea campaniei publicitare la publicul ţintă dorit şi că întregul proces respectă legislaţia română în vigoare. Nu de multe ori legislaţia este chiar sfidată prin definiţii şi interpretări proprii ale normelor în condiţiile nerespectării lor, dar a prezenţei unei note de subsol prin care utilizatorul este informat că mesajul nu este SPAM sub argumente ce nu au temei legal.
Iată un exemplu al unei astfel de note de subsol:
Din start expeditorul SPAM-ului ţine să ne asigure că ceea ce tocmai am citit nu este SPAM, că ni s-a părut. Ne frecăm la ochi şi mai citim încă o dată întregul mesaj. Chiar dacă legislaţia din România nu defineşte termenul SPAM, se defineşte în schimb termenul de comunicare comercială. În cazul de faţă, corpul mesajului are un caracter publicitar, comercial, promovând anumite produse şi servicii şi este fără urmă de tăgadă o formă de comunicare. Prin urmare îl putem considera comunicare comercială din perspectiva Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic. Aşadar trebuie să respecte întocmai normele metodologice privind comunicările comerciale şi nu subpunctele care ne avantajează plus supoziţii şi interpretări proprii. Putem identifica lesne prevederi importante pe care acest mesaj nu le respectă:
- nu a fost obţinut acordul expres al destinatarului ori adresa de e-mail nu a fost obţinută în urma unei relaţii comerciale anterioare
- nu conţine în câmpul subiect cuvântul PUBLICITATE (scris cu majuscule)
- nu conţine toate datele de identificare ale expeditorului definite de lege deşi se afirmă acest lucru.
Motivele invocate pentru legitimarea mesajului nu stau în picioare:
– aţi solicitat primirea ofertei noastre (nu s-a solicitat acest lucru);
– sunteţi un client al firmei noastre (nu au existat relaţii comerciale anterioare);
– sunteţi în baza noastră de date ca urmare a unor corespondenţe anterioare (acest argument nu este suficient pentru a putea trimite comunicări comerciale);
– adresa dvs. a fost selectată dintr-o bază de date la care aţi subscris (consimţământul de primire a mesajelor nu este transmisibil. Dacă s-a dat consimţământul unui furnizor, nu înseamnă că se doreşte primirea de mesaje de la orice furnizor);
– adresa dvs a fost facută publică prin afişări cu caracter publicitar (se face confuzie între informaţia publică şi caracterul privat al e-mail-ului. Chiar dacă adresa de poştă electronică apare pe un site, acest lucru nu înseamnă că ea este afişată pentru a fi bombardată cu mesaje publicitare nesolicitate. Acesta este exact motivul pentru care a fost dată această lege, urmărindu-se stabilirea modului legal în care se pot transmite mesaje publicitare via e-mail).
Putem delimita analizând internetul românesc mai multe tipuri de comunicări comerciale nesolicitate:
- newslettere (buletine informative) la care destinatarul a fost înscris fără acord prealabil.
- Mesaje publicitare (oferte comerciale) trimise către liste de distribuţie alcătuite prin colectarea de adrese în mod ilegal din diverse surse (site-uri, email-uri, forumuri, achizitionare ilegală de la alţi operatori) fără legătură cu activitatea sau interesele destinatarului
- Mesaje publicitare (oferte comerciale) trimise în mod repetat fără acord prealabil, având legătură cu activitatea sau preocupările destinatarului, nedorite însă de acesta
- Stiri/comunicate privind lansarea de noi produse/servicii ce includ adeseori metode de inginerie socială (mesajul pare a veni de la o cunoştinţă)
Prin comunicare comercială se înţelege orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţiile permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică, comunicările legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauza, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;
Articolul 6 din Legea nr. 365/2002 prevede:
(1) Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.
(2) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, în masura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:
- să fie clar identificabile ca atare;
- persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;
- ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
- competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie usor accesibile şi clar prezentate;
- orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(3) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informationale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.
(4) Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia de a respecta prevederile alin. (1)-(3).
Este interzisă efectuarea prin poştă electronică de comunicări comerciale în care identitatea reală a persoanei în numele şi pe seama careia sunt facute este ascunsă sau în care nu se specifică o adresa valabila la care destinatarul să poată transmite solicitarea sa referitoare la încetarea efectuării unor asemenea comunicări.
De reţinut că legislaţia din România nu pedepseşte SPAM-ul ci doar comunicările comerciale nesolicitate sau nerespectarea normelor privind comunicările comerciale. Astfel mesajele de tip religios, politic, non-comercial, nu pot fi incadrate momentan din punct de vedere juridic.
Consimţământul pentru a primi comunicări comerciale poate fi obţinut în orice formă şi poate fi probat cu orice mijloc de probă. Sarcina probei revine furnizorului de servicii.
Consimţământul comunicat printr-un mesaj transmis prin poştă electronică este valabil exprimat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- este expediat din cutia postala în care destinatarul doreste să primească comunicările comerciale;
- subiectul mesajului este format din concatenarea textului “ACCEPT COMUNICĂRI COMERCIALE DIN PARTEA”, scris cu majuscule, şi numele sau denumirea persoanei în numele căreia se vor transmite comunicările comerciale.
Subiectul mesajelor transmise prin poştă electronică, care constituie comunicări comerciale, trebuie să înceapă cu cuvantul “PUBLICITATE” scris cu majuscule.
Comunicările comerciale trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii referitoare la persoana în numele careia sunt facute:
- numele sau denumirea completă;
- codul numeric personal sau codul unic de înregistrare, după caz;
- domiciliul sau sediul;
- numerele de telefon şi fax;
- adresa de poştă electronică.
Destinatarul comunicărilor comerciale are dreptul de a-şi revoca consimţământtul de a primi asemenea comunicări prin simpla notificare a furnizorului.
Furnizorul are obligaţia de a implementa o procedură gratuită, accesibilă inclusiv prin mijloace electronice, prin care destinatarul să poată să îşi revoce
Revocarea consimţământului prin mijloace electronice trebuie să-şi producă efectele în cel mult 48 de ore de la iniţierea procedurii.
Furnizorul trebuie să facă publică procedura privind revocarea consimţământului pe pagina proprie de internet şi în cadrul mesajelor care conţin comunicări
Dacă o persoană fizică sau juridică obţine în mod direct adresa de poştă electronică a unui client, cu ocazia vânzarii către acesta a unui produs sau serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date,
persoana fizică sau juridică în cauză poate utiliza adresa respectiva, în scopul efectuarii de comunicări comerciale referitoare la produse sau servicii similare pe care acea persoana le comercializează, cu condiţia de a oferi în mod clar şi expres clienţilor posibilitatea de a se opune printr-un mijloc simplu şi gratuit unei asemenea utilizari, atât la obţinerea adresei de poştă electronică, cât şi cu ocazia fiecarui mesaj, în cazul în care clientul nu s-a opus initial.
Cel mai important principiu care se regăseşte în toată legislaţia româneasca este că nu pot să fie trimise mesaje comerciale prin e-mail dacă ele nu au fost solicitate. Acest lucru înseamnă că trebuie să ai acordul fiecărei persoane care este în spatele unui e-mail pentru a primi comunicări comerciale de la tine. De asemenea, înseamnă că o adresă care este găsită public – fie pe internet, fie într-un ziar, fie în Pagini Aurii sau oriunde altundeva – nu poate fi folosită pentru a-i trimite mesaje comerciale, dacă nu a solicitat, în prealabil, acest lucru.
Principiul înseamnă şi că nu se poate trimite un prim mesaj, la care utilizatorul trebuie să se desubscrie dacă nu mai vrea să primeasca astfel de mesaje (acesta ar fi principiul Opt-Out care exista în SUA).
Principiul Double Opt-In presupune re-confirmarea acceptului beneficiarului în urma unei cereri anterioare de subscriere, din care identitatea sa nu a putut fi verificată. (beneficiarul trimite o cerere de inscriere la buletinul informativ prin intermediul site-ului, furnizorul trimite cererea de confirmarea primire comunicări comerciale la acea adresă pentru a se asigura că utilizatorul căsuţei postaţe doreşte intr-adevăr acest lucru, iar destinatarul trebuie să trimită înapoi acceptul).
Mesajele electronice nesolicitate primite de o companie pot reprezenta chiar peste 90% din totalul e-mail-urilor. De aceea, spamul costă spaţiu de stocare pe servere e-mail, trafic suplimentar pentru livrarea lor către angajaţi, precum şi timpul de lucru al destinatarilor. În medie, fiecare utilizator poate pierde chiar şi 50 de minute pe zi pentru a verifica, sorta şi şterge mesajele nesolicitate. Nucleus Research un consultant independent a estimate costul primirii şi ştergerii mesajelor SPAM fără deschiderea acestora la 874 dolari pentru fiecare salariat.
